De patru luni tot caut
Sufletul suprarealist
Și n-aș vrea să mă laud
Dar cred că astăzi l-am găsit.
Am străbătut munți și orașe,
De-o fantomă bântuit,
Mi-am făcut speranțe false
Până m-am lăsat călăuzit.
Când într-o dimineață tristă
O voce sfântă mi-a șoptit:
„Soarta-i o lumânare stinsă,
Până-i dai foc c-un chibrit...”
Eu cunosc de mic o stradă
Unde marii scriitori s-au întâlnit
Și-au inspirat o țară-ntreagă
Să se-apuce de citit.
Da, vorbesc de Lăpușneanu!
Unde pân'și regii au trăit;
De unde se trage tot neamu'
„Junimea” cum s-au poreclit.
Ședeam la cafenea cu o carte
Când din spate am auzit
Aproape direct citate
Din textul de-abia citit!
Am cam ezitat din frică
Dar cu curaj am îndrăznit
Să îi întrerup o clipă
Și-am început să mă prezint.
Vorbind de teatru și filosofie
Am rămas așa uimit
Cât îmi sunt asemănători mie
Oamenii ce-am întâlnit.
Și-am plecat așa din piață
Lăsându-mă copleșit
De-un chef nou de viață
Și prietenii ce-am descoperit.
