Cafeneaua Veche

Cafeneaua este cel mai la îndemână simbol al culturii urbane, căci viaţa oraşului modern e de neimaginat fără ea. Spaţiu al reflecţiei matinale, cu ritualul centenar al cafelei şi al ziarului de dimineaţă, cafeneaua, cu mesele ei pe trotuar, după moda pariziană, cu spaţiul ei minimalist, dar plin de complicitate culturală, de oameni educaţi, de artişti, de boemi sau, pur şi simplu de cetăţeni care-şi respectă tihna zilnică, e o marcă de neşters a civilizaţiei contemporane. Deşi erodată de industria cafelei "la pachet" (to go, ca să respectăm neobonjurismul actual) rezultat al victoriei meschinăriei capitaliste care a perfecţionat mecanismul stoarcerii forţei de muncă până la ultima secundă prin comprimarea acelor intervale de timp consacrate contemplaţiei, cafeneaua nu se dă bătută. Fie ea spaţiu al conformismului de brand, unde celebra sirenă americană îţi oferă o zeamă parfumată la preţ de şampanie franţuzească, fie în spaţiile postmoderne ale mall-urilor cu espressoare cu zeci de ingrediente şi sosuri neon, fie, pentru cei mai nostalgici, în cafenelele old fashion în care poţi sorbi o cafea la ibric, melancolic, în plină trepidaţie a oraşului care se scurge convulsiv pe trotuare. Pentru generaţia mea, cafeneaua mai rămâne încă un loc special, o cădere în timp, un timp al meditaţiei şi al bunăstării, un timp al reflecţiei culturale, al boemei şi al împăcării de sine, fie măcar şi pentru câteva zeci de minute în fiecare dimineaţă. Citeste mai mult...

Autor: Florin Cîntic- istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

Publicat: Ziarul de Iasi, 30.08.2017